Trairi orgasmice

Din ultimele 4 saptamani "pline" am invatat, pe langa neanturile facultatii, sa apreciez acele momente care te fac intr-adevar sa simti ca ti se urca sangele la cap. Si nu de la alcool sau tutun, pentru ca inca sunt anti ultimul si nu am prea multi bani de primul. Senzatia euforica ce apare in punctul suprem al excitatiei sexuale mono/bi/tri/orgi-dimensionale suporta grad de comparatie. Ceea ce majoritatea numim orgasm nu poate fi obtinut prin mijloace diferite de stimularea directa a penisului sau clitorisului, cu sau fara penetrare (cu exceptia viselor ude), dar trairile climaxului sexual pot exista in viata oricarui virgin convins. Cu putina afectiune fata de propriul corp, oricine poate invata sa-si provoace placeri nebanuite. Nu e nevoie de jucarii sexuale, reviste cu pagini lucioase sau filme erotice. Nu e nevoie nici de o ambianta speciala. Se poate intampla oriunde, dar se prefera a se consuma in baie.

E nevoie doar de ceva lene si de multa apa. Desigur, este o convingere proprie, dar nimic, in afara de orgasmul tantric, nu se compara cu momentul in care, in graba si prinzandu-ti degetele in fermoar, ajungi in sfarsit in fata wcului si lasi nerabdatorul lichid galben sa iasa la aer.

Tara de cacat, educatie de cacat

Suferim de prea multa teorie. Un individ amator de practica si dornic de a deslusi pe viu secretele viitorului sau este nevoit sa treaca prin 20000 de pagini de teorie din care nu invata decat ca memoria pe termen scurt este cea mai insipida parte a materiei albe. Am dat in viata peste o gramada de mentori abstracti suferinzi de sindromul teoretic. I-am fentat cat am putut. Putini profi au inteles ca trebuie sa ne transmita acele experiente care ne vor ajuta pe viitor. Printre ei se numara proful de mate, diriga si (pentru cine o cunoaste poate fi un soc) profa de geografie. 

Am imbatranit putin, mi s-a indesit barba si parul de la subrat miroase mai urat ca acum 2-3 ani, dar sistemul de invatamant universitar are aceeasi consistenta ca cel liceal, adica de pipi eliberat de vezica unui bolnav de poliurie. Materiile pur teoretice si profesorii supraautoapreciati fac din invatamantul romanesc o mare varza maro. In cele 3 semestre de facultate am invatat absolut nimic. Am fost silit sa asimilez pentru maxim 2 zile literele fara valoare din cele cateva zeci sau sute de pagini ale fiecarei materii. 

Pentru prima oara trebuie sa fiu de acord cu cel al carui nume nu poate fi pronuntat: cu cateva exceptii, scoala romaneasca scoate tampiti! Daca in liceu nu am simtit prostia sistemului pentru ca am trait intr-o clasa cu oameni (majoritatea) destepti, in facultate m-am lovit in plin de nonvalorile promovate de invatamantul romanesc. Tocilarii (exista cuvantul in dex) si hotii se alimenteaza din banii statului. Potentialul celor care chiar au aptitudini se pierde in fata nimicurilor (oricare ar fi EI), iar diploma lor valoreaza in final mai putin decat a unui prost umflat cu teorie.

Ca sa fiu mai direct, in mintea facultatii (invatamant in general, profesori, femei de serviciu, absolut tot), fraierii care invata mecanic in prostia lor sunt superiori tinerilor potenti. Si toate pleaca de la calitatea celor care ne invata ce au invatat si ei, la timpul lor, mecanic...

PS: se promoveaza masiv si pupincurismul, dar asta e alt capitol din viata de student.

Coltul cu puta

- Buna ziua. Haine barbatesti aveti?

- Da, acolo in colt.

Intampin dificultati de fiecare data cand caut ceva de pus pe mine. Si nu pentru ca as fi pretentios, ci pentru ca barbatii sunt discriminati!

Daca vreau sa-mi cumpar o bluza decenta, nu din "targ", nu din "Levi's" (care e culmea snobismului), imi creste barba pana gasesc cele 3 umerase cu articole barbatesti din magazin. Si nu dintr-UN magazin, ci din TOATE. Chiar si in dreptul rafturilor pe care scrie "barbati" gasesc rochii. Incep sa cred ca moda a luat-o razna tocmai din cauza magazinelor idioate care comercializeaza doar pe partea slaba a sexelor. Iar flacailor nu le ramane decat optiunea "Kenvelo", care pe langa hainele gutzate sau geodasilvate produse de angajati pe drumul de acasa pana la serviciu, nu vand nimic. 

Ma mai lovesc, cu disperare, de preturile gandite cu curu'. In timp ce o fata isi poate procura chiar si cu 30 de lei o bluzita dintr-un magazin, nu unul oarecare, din mall, eu trebuie sa scot 80-90 de lei pentru un tricou simplu, alb. Daca vreau ceva mai ieftin, trebuie sa ma multumesc cu acelasi tricou alb, dar cu ceva sclipici la buric si un buzunar semi-rupt la piept. Adica e vina mea ca-mi place clasic...

Incep totusi sa inteleg orgasmul suferit de voi, fetelor, in timpul unei seri de shopping. Si noua ni s-ar scula interesul daca la dush ne-ar astepta 2 bisexuale.

Ce-i mai bun vine de la

Dupa Finding Nemo, The Incredibles, Cars si Wall E, PIXAR a scos un nou film de animatie: UP. Cu asta au pus capac. Ca sa ma intelegeti toti: cei de la PIXAR s-au pisat pe Sony Pictures Animations (Open Season, Surf's Up), pe Walt Disney (Dinosaurs, Chicken Little, Bolt) si pe -marii rivali- DreamWorks (Shrek, Shark Tale, Madagascar, Over the Hedge, Bee Movie, Kung Fu Panda). Doar cei de la Blue Sky dadeau ceva sperante cu Ice Age si Horton Hears a Who, dar cu partea a 3a de la Ice Age au intrat si ei direct in jetul celor de la Pixar. 

Desigur, toate desenele enumerate mai sus sunt bune, nimeni nu poate contesta asta. Dar multe sunt de duzina. Niste animale desenate cu stanga, de cele mai multe ori din toate speciile, care vorbesc engleza, puse in mijlocul unei povesti trase de par, ne plac tuturor. Si cand mai ai si ceva voci cunoscute in spatele orataniilor (cum e cazul celor de la DreamWorks), pac, ai dat lovitura. Singurele animatii cu animale care sunt desenate decent sunt Finding Nemo si Ice Age. Restul... praf. 

Alta buba a majoritatii desenelor secolului 21 sunt emotiile personajelor! Nu am vazut decat la Pixar asa ceva. Wall E si Up sunt adevarate opere de arta la capitolul asta. Pai cand misca robotelul ala capul a iubire, parca iubeam si io mai tare in acelasi timp cu el... La Up la fel. Primele 20 de minute sunt cumplit de frumoase. Fiecare detaliu al fetei mosuletului iti spune ceva (e de vazut, neparat, pentru cei care au avut tupeul sa nu-l vada pana acum).Restul studiourilor nu au inteles ca prin mimica unui personaj animat poti transmite mai multe decat prin cea a unui om.

Ma opresc din comparatia Pixar cu restul si trec la Up.

2012 sau Avatar sunt 2 filme pe care Up, niste desene, se (ca sa folosesc o expresie ce aparea in titrarea de la Avatar la cinema!) caca ! 2 povesti expirate spuse in spatele unor efecte speciale aduc lume multa in sala. Dar peste 2 luni, cine a vazut filmele astea o sa tina minte doar ca au costat mult si ca au fost 3d. Punct. Cine a vazut Up si are creierul mai mare decat o nuca isi va aminti dupa multa vreme de nasul borcanat al mosuletului. Dar, ca in orice domeniu, si in cinematografie prostimea e atrasa de fabulos...

PS: mama mutului a declarat ca acesta nu a tras o linie intentionat, ci ca a vrut sa vada cum sunt pastilele naturiste de slabit; si mama crede ca eu chiar invat zilele astea.

PS2: daca vreti sa treceti cu bine de sesiune, dati un click aici !

Satul de salam

Fiind agasat fonic in tren de catre un ratat betiv ce flencanea un acordeon intre o sticla de vin si una de vodka si le canta unor studenti idioti ce-l intaratau cu alcool si prostie, mi-am amintit ca acum 4 zile am vazut un filmulet care, dat pe mute, nu ar insemna nimic pentru nimeni. Trebuie sa ascultati aceasta copie care (dupa mine) e mult peste original. Pana acum, am crezut ca toba este cel mai tare instrument. Vroiam sa ma fac tobosar candva... Dar mi-am dat seama ca a fi tobosar e trist. Vreau sa ma fac "tambalagiu"!

UITATI-VA CU ATENTIE LA EL !


Comparati-l pe Susanu cu ARTISTUL  de mai sus...